Istoricul si avantajele fibrelor de armare

Armarea cu fibre a materialelor de constructie are o vechime seculara. Caramizile nearse - asa numitii chirpici, au fost armati cu paie tocate sau cu par de animale pentru a evita fisurarea si pentru marirea rezistentei.

Extrapolarea s-a realizat de la argila la ciment, implicit de la paie sau par de animale la fibre.

În epoca moderna, primul patent de utilizare a betonului armat cu fibre - la acea data fibre metalice - a fost creat de A. Berard în anul 1874 în S.U.A. Prin studiile sale în anii 40, inginerul român Gogu Constantinescu introduce conceptul de “beton armat cu fibre de otel” fiind printre promotorii noului material.

Datorita cresterilor progresive de pret ale otelului beton pe piata mondiala - doar din anul 2004 pâna în prezent cresterea este de aproximativ 40% - in urma unor studii tehnico-economice elaborate ca solutie moderna, simpla si eficienta, s-a optat pentru folosirea ca armaturi în dispersie a fibrelor polimerice. Caracteristicile fizico-mecanice surprinzatoare ale acestor fibre în comparatie cu fibrele metalice a dus la o crestere exponentiala a utilizarii si implicit a cererii acestui tip de material pe piata mondiala a constructiilor.